Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în viaţa personală, cât şi în viaţa profesională. Feedback-ul are drept scop menţinerea unui anumit echilibru, este un răspuns la o anumită cauză, el nu trebuie să fie o reacţie la ceea ce a declanşat cauza, ci doar la efect. Feedback înseamnă a oferi celorlalţi un răspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ne deranjează, în ce mod ne afectează sau ce dorim să facă ceilalţi. Trebuie să facem acest lucru fără a leza cealaltă persoană, a minimaliza apărarea, ci a-i face pe ceilalţi să înţeleagă că doar comportamentul mă deranjează sau îmi place, nu persoana, separam comportamentul de persoana.
Trebuie să ai capacitatea să descrii ce părere ai despre acel lucru, ce simţi în legatură cu acel lucru şi nu ce ar trebui să facă persoana respectivă. Dacă persoana respectivă vă cere un sfat sau vă întreabă cum aţi fi procedat dumneavoastră, atunci îi puteţi spune acest lucru. Pentru un individ, nimic nu este mai neplăut decât să primească un sfat atunci când el ar fi vrut sa primească feedback. Nu te oferi sa fi salvatorul lui, decat numai daca iti este solicitat.
Este ideal ca feedback-ul sa fie specific, comunicat cu multe detalii si la obiect. De asemenea trebuie sa fie apropiat de momentul de timp in care a avut loc actiunea. Este esential ca feedback-ul sa fie “aproape in timp real” pentru ca impactul emotional si amintirea faptelor sa fie cat mai apropiate.
Inainte de a oferi un feedback, este necesar sa intelegem contextul desfasurarii actiunilor, ce a sprijinit si ce a impiedicat obtinerea rezultatului. El va deveni relevant in masura in care provine din mai multe surse..
Un punct slab al feedback-ului este subiectivitatea. Indiferent cat de mult am insista pe fapte, transmiterea feedback-ului reprezinta perceptia noastra asupra comportamentului altei persoane.
Pentru a diminua subiectivitatea in cee ace priveste acordarea feedbac-ului, exista si un instrument specific numit Feedback la 360 de grade, prin care in evaluarea performantei unui individ se iau in considerare si feedback-urile subordonatilor, colegilor si colaboratorilor.
In cazul in care nu primiti suficient feedback, singura cale de a-l obtine este sa il cereti si sa va asumati riscul initierii unei conversatii deschise despre performanta voastra.
Am discutat despre comunicare eficienta, parcurgand modalitatile si canalele prin care se transmite un mesaj correct, dar nu am mentionat care sunt provocarile sau barierele pe care le intampinam.
În procesul de comunicare pot apărea o serie de perturbaţii, care distorsionează mesajele transmise sau le pot chiar distruge. Acestea poarta numele de bariere de comunicare. Daca reusim sa le identificam si sa le blocam in timpul comunicarii, daca folosim gesturile si mimica corespunzatoare, vom reusi sa comunicam eficient.
Mai jos se regaseste o impartire pe categorii a acestor bariere :
bariere fizice: deficienţe verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata întâlnirii;
bariere semantice: vocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte ;
bariere determinate de factori interni(trebuie introdus ceea ce urmeaza):
-implicare pozitivă: “Îmi place Viorel, deci ascult ceea ce are de spus; “
-implicare negativă: “Manuela m-a bârfit acum 10 ani, deci interpretez tot ceea ce spune ca fiind împotriva mea; “
– feedback – mai ales lipsa feedbackului face ca mesajele să fie diferite;
-frica: sunt atât de preocupat de ceea ce voi spune după aceea încât nici nu pot să aud ceea ce spune Mihai;
-presupuneri subiective: “Arăţi exact ca unchiul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că ori de câte ori vorbeşti îl aud pe el; “
-agenda ascunsa: Îndată ce termin şedinţa mă voi putea duce să joc baschet;
-lumi imaginare: Toţi avem “lumi imaginare”… interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilor…pe care le protejăm cu grijă;
Alte bariere:
-concluzii grăbite: adeseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea în sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se spune ”face ca doi plus doi să dea cinci “;
-stereotipii: invăţând permanent din experienţele proprii vom întâmpina riscul de-a trata diferitele persoane ca şi cum ar fi una singură: dacă am cunoscut un inginer, i-am cunoscut pe toţi”;
-lipsa de cunoaştere: este dificil să comunicăm cu cineva care are o educaţie diferită de a noastră, ale cărui cunoştinţe asupra unui subiect de discuţie sunt mult mai reduse.
-lipsa de interes: una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depăşite este lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul dumneavoastră. Trebuie să vă aşteptaţi şi la această posibilitate: oricum sunteţi mai interesaţi de problemele noastre decât de ale altora. Acolo unde lipsa de interes este evidentă şi de înţeles, trebuie să acţionaţi cu abilitate pentru a direcţiona mesajul dumneavoastră astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesajul.
-emoţii : emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a comunicării.
Comunicarea este o arta deoarece faciliteaza conexiunile umane si ne permite sa invatam, sa ne dezvoltam, dar nu il ultimul rand, necesita imbunatatire si ajustare tot timpul pentru a atinge perfectiunea pe care doar arta o are.
Comentarii